Amandoua se scriu, insa nu inseamna acelasi lucru si nu stau niciodata in acelasi loc.
"S-a" este pronumele "se" scurtat si lipit de auxiliarul "a". Apare numai la trecut, ca in s-a dus, s-a intamplat, s-a stricat.
"Sa" scris legat are doua roluri, amandoua straine de cel de mai sus.
Primul este de conjunctie, cea care introduce un verb: vreau sa plec, incearca sa intelegi, este bine sa cititi.
Al doilea este de adjectiv posesiv la feminin, cu sensul de "al ei" (masina sa, casa sa, parerea sa).
Trecerea la plural
Cel mai rapid va lamuriti trecand propozitia la mai multe persoane.
Daca bucata poate deveni "s-au", cratima este la locul ei.
"S-a intors acasa" devine "s-au intors acasa", deci se scrie cu cratima.
"Vreau sa ma intorc" nu poate deveni "vreau s-au ma intorc", deci acolo se scrie legat.
Merge si la posesiv. "Masina sa" devine "masinile sale", nu "masinile s-au".
Ce cuvant urmeaza dupa fiecare
Mai exista un semn. Se vede din prima si nu da gres.
Dupa "s-a" vine un participiu, adica forma de trecut a verbului (spus, mers, nascut, ridicat).
Se mai poate strecura intre ele un adverb scurt, ca in "s-a mai gandit" sau "s-a cam suparat". Verbul de la capat ramane insa acelasi.
Dupa "sa" vine un verb la conjunctiv, care suna a prezent: spuna, mearga, ridice.
| Se scrie | Exemplu | Motivul |
|---|---|---|
| s-a | s-a intors acasa | se + a, verb la trecut |
| sa | vreau sa ma intorc | conjunctie inaintea verbului |
| sa | parerea sa | adjectiv posesiv, feminin |
Mai jos aveti cateva propozitii de completat.
Aceeasi regula se aplica si la forma lunga a expresiei, despre care aveti un articol separat aici.