Se scriu amandoua. Una este insa un verb intreg, cealalta o bucata de pronume lipita de auxiliar.
"Ia" fara cratima vine de la verbul a lua: el ia autobuzul, ia loc, ia cheile de pe masa.
Tot fara cratima apare si cand indemnati pe cineva, ca in "ia uite" sau "ia stai putin".
"I-a" este pronumele "ii" scurtat, plus auxiliarul "a". Il gasiti numai la trecut: i-a spus, i-a dat, i-a placut.
Cautati persoana careia i se face ceva
Cratima apare cand in propozitie exista cineva care primeste actiunea.
In "Maria i-a dat cartea lui Andrei" exista un Andrei care primeste cartea, deci cratima.
In "Maria ia cartea" nimeni nu primeste nimic. Este doar o actiune, deci se scrie legat.
Al doilea test este trecerea la mai multe persoane.
"I-a spus" devine "le-a spus". "Ia cartea" ramane "ia cartea" oricat ati intoarce propozitia.
Forma de plural are articolul ei separat.
Dupa "i-a" urmeaza un participiu, uneori cu un adverb scurt inainte (i-a mai spus o data).
Daca vedeti spus, dat, adus sau promis, cratima este obligatorie.
Greseala se vede cel mai des in mesaje, unde "ia zis" apare in loc de "i-a zis".