Perechea asta este mai incurcata decat pare. "Va" fara cratima are doua meserii diferite, nu una singura.
Prima este de auxiliar al viitorului, cel din va veni, va suna, va incerca.
A doua este de pronume, cea din va rog, va multumesc, va vad de aici.
"V-a" cu cratima este pronumele de mai sus, scurtat, plus auxiliarul "a". Arata insa mereu ceva petrecut deja: v-a sunat, v-a ajutat, v-a placut filmul.
Aceeasi propozitie, doua timpuri diferite
Cel mai bun exemplu este unul in care se schimba doar cratima.
"V-a sunat aseara" inseamna ca telefonul a sunat deja.
"Va suna maine" inseamna ca urmeaza sa sune.
Aceeasi litera, acelasi verb. Doua momente complet diferite in timp, despartite in scris doar de acea liniuta.
| Se scrie | Exemplu | Ce este |
|---|---|---|
| v-a | v-a sunat aseara | pronume plus auxiliar, la trecut |
| va | va suna maine | auxiliar de viitor |
| va | va rog sa asteptati | pronume, fara auxiliar |
| v-a | v-a placut cartea | pronume plus auxiliar, la trecut |
Puneti ne-a in loc
Puneti in loc "ne-a". Vedeti daca propozitia sta in picioare.
"V-a spus adevarul" devine "ne-a spus adevarul", deci cratima ramane.
"Va spune adevarul" nu poate deveni "ne-a spune adevarul", deci acolo se scrie legat.
Cazul in care nu exista auxiliar
Cand "va" este doar pronume, dupa el vine de regula un verb la prezent si atat: va rog, va anunt, va astept in fata blocului.
Acolo nu are ce cauta cratima. Nu exista o a doua bucata care sa se lipeasca de el.
Aceeasi logica functioneaza si la formele inrudite (v-am, v-ati, v-or), despre care aveti un articol separat aici.