Prepozitia "la" o folositi de zeci de ori pe zi. "L-a" este cu totul altceva, chiar daca se aude identic.
"La" arata locul, timpul sau destinatia: la scoala, la ora opt, la mare, la fel.
"L-a" este pronumele "il" scurtat, lipit de auxiliarul "a". Inseamna "pe el a".
Asa iese "l-a vazut" (pe el l-a vazut) sau "l-a chemat profesorul".
Cel mai simplu test este sa puneti in loc "m-a" sau "te-a".
Daca propozitia ramane in picioare, se scrie cu cratima.
"L-a vazut" devine fara probleme "m-a vazut". "La scoala" nu are cum sa devina "m-a scoala".
Al doilea semn. Uitati-va la cuvantul care urmeaza.
Dupa "l-a" vine mereu un verb la trecut (vazut, sunat, adus, lasat). Dupa "la" vine de regula un substantiv.
La fel se poarta si l-am, unde cratima face exact aceeasi treaba.
Atentie la propozitiile in care apar amandoua, cum ar fi "l-a lasat la usa". Primul are cratima, al doilea nu.