Aici sunt doua cuvinte diferite care se aud la fel. Cratima este singurul lucru care le desparte in scris.
"Neam" este substantiv si inseamna ruda sau popor: este neam cu mine, neamul lui dinspre mama, neamurile vin de sarbatori.
"Ne-am" este pronumele "ne" plus auxiliarul "am". Apare numai la trecut: ne-am intors, ne-am gandit, ne-am inteles.
Cum le deosebiti in doua secunde
Puneti in loc "v-ati" si vedeti daca propozitia mai are sens. Exact ca la nea si ne-a.
"Ne-am intors de la munte" devine "v-ati intors de la munte", deci se scrie cu cratima.
"Are un neam la Cluj" nu poate deveni "are un v-ati la Cluj", deci acolo se scrie legat.
Merge si testul cu articolul. "Neam" fiind substantiv primeste terminatie (neamul, neamuri, neamurile).
Forma cu cratima nu se poate articula deloc. Se simte imediat.
Cazul care ii pacaleste pe multi
In vorbirea populara mai apare un "neam" cu totul diferit, cu sensul de deloc.
Suna cam asa: "nu am inteles neam" sau "nu se pricepe neam la asta".
Nici acesta nu primeste cratima. Este tot un cuvant de sine statator, nu doua bucati lipite.
Deci cratima apare intr-un singur caz din trei, atunci cand urmeaza un verb la trecut.