Sunt doua lucruri complet diferite, care au ajuns din intamplare sa se scrie aproape la fel.
"Nea" este un cuvant vechi pentru zapada. Il gasiti de regula in poezie si in vorbirea de la tara.
Tot "nea" este si forma scurtata de la nenea, cea pe care o puneti inaintea unui nume: nea Ion, nea Vasile, nea Gheorghe de la etajul trei.
"Ne-a" este cu totul altceva. Este pronumele "ne" plus auxiliarul "a", si apare numai la trecut: ne-a spus, ne-a ajutat, ne-a lasat cheile.
Foarte apropiata este perechea neam si ne-am, construita la fel.
Doua cuvinte vechi si un pronume
Testul rapid este inlocuirea cu "v-a".
"Ne-a chemat la masa" devine "v-a chemat la masa", deci se scrie cu cratima.
"Nea Ion a plecat" nu are cum sa devina "v-a Ion a plecat", deci ramane legat.
Mai exista totusi un semn simplu.
Dupa forma cu cratima vine intotdeauna un verb la trecut. Dupa "nea" vine un nume de om, iar dupa cel cu sensul de zapada (nea cazuta peste noapte) nu vine nimic obligatoriu.