Se citesc toate trei la fel. In vorbire nimeni nu se incurca la ele.
Problema apare abia in scris, unde fiecare are litera lui si intelesul lui.
"To" este prepozitia obisnuita. Tot ea sta inaintea verbului la infinitiv: go to school, I want to sleep, give it to me.
"Too" inseamna prea, sau de asemenea: it's too hot, I want to come too.
"Two" este numarul doi. Atat si nimic mai mult.
De unde vine litera in plus
Cel cu doi de o spune ca este prea mult ceva, iar acel o in plus chiar arata surplusul despre care vorbeste.
Cel cu w face parte dintr-o familie intreaga de cuvinte legate de numarul doi (twin, twice, twelve, between), deci litera aceea nu a nimerit acolo din intamplare.
Ce ramane, adica forma cu doua litere, este prepozitia. Apare de zece ori mai des decat celelalte doua la un loc.
| Se scrie | Inseamna | Exemplu |
|---|---|---|
| to | la, catre, spre | I am going to work |
| to | marca infinitivului | I need to leave |
| too | prea | this coffee is too hot |
| too | si eu, de asemenea | I am tired too |
| two | doi | two coffees, please |
Locul lui too in propozitie
Cu sensul de "de asemenea", cuvantul sta de regula la sfarsitul propozitiei. Nu la inceput, ca in romana.
Deci "I like it too", nu "too I like it".
Cu sensul de "prea" sta insa chiar inaintea adjectivului: too expensive, too late, too far from here.
Un vorbitor de romana greseste mai des la pozitia asta decat la ortografie, deci merita exersata separat.
Alte doua cuvinte care se aud aproape la fel sunt then si than.