Pereche apropiata de cel sau ce-l. Numai ca aici forma cu cratima are doua desfaceri posibile, nu una.
"Cei" este articol demonstrativ la masculin plural (cei doi frati, cei mai buni, cei de la etaj).
"Ce-i" poate fi "ce ii", ca in "nu stiu ce-i spui". Sau "ce este", ca in "ce-i asta".
Cele doua desfaceri
Incercati pe rand "ce ii" si "ce este".
Daca una dintre ele merge, cratima este obligatorie. Daca amandoua suna aiurea, ramane forma legata.
"Ce-i cu tine azi?" devine "ce este cu tine azi?", deci se scrie cu cratima.
"Ce-i trebuie pentru scoala?" devine "ce ii trebuie pentru scoala?". Tot cu cratima.
"Cei trei ani au trecut repede" nu se desface nicicum, deci se scrie legat.
Dupa "cei" urmeaza de regula un numar, un adjectiv sau o precizare de loc. Dupa "ce-i" vine un verb.
Varianta cu "ce este" este insa cea mai colocviala din toate si o veti vedea mai ales in dialog. Cratima nu se pierde nici acolo.