Se scrie "macar", intr-un singur cuvant. Fara exceptie.
Este adverb si inseamna cel putin: da-mi macar zece lei, macar un telefon puteai sa dai, vino macar la sfarsit.
Cuvantul a intrat in romana din neogreaca, unde "makari" inseamna cam acelasi lucru.
Nu s-a format din doua bucati romanesti, deci nu are de ce sa se desparta.
Situatia este pe dos fata de de fapt, unde partile chiar sunt doua.
Forma despartita chiar exista. Inseamna insa cu totul altceva, fiind verbul a cara insotit de pronume (ma car cu geanta dupa mine).
Se aude la fel. Cine citeste intelege insa ca va plimbati cu ceva greu in mana, nu ca cereti un minim.
Tot legat se scriu si expresiile in care apare: macar ca, macar de-ar veni, macar atat.
